Ieri seară, după ce seara de Poezie Vie de la Puzzle Club s-a încheiat am primit de la Adrian Suciu cartea lui de proză intitulată (cum altfel decât?) provocator „un roman de rahat” (ediţia a 2-a, Editura Tritonic, 2013). O lectură interzisă proştilor!, după cum ne avertizează autorul încă de la prima pagină, invitându-şi cititorul să confirme valabilitatea a 5 enunţuri înainte de a continua lectura. Ceea ce am şi făcut, astăzi, constatând următoarele: cartea nu este un roman, în sensul tradiţional-beletristic al cuvântului, dar nici de rahat, cum se alintă Adrian Suciu a crede; câteva din personajele bine creionate şi din acţiunile bine derulate ale cărţii sunt memorabile; secvenţele (asumat) autobiografice ţi-l fac simpatic pe autor, fie că în cunoşti sau nu; Adrian Suciu nu se sfieşte să folosescă cuvinte ori situaţii fruste, fără a le face vulgare; unele pasaje sunt, în fapt, poeme în proză purtând marca inconfundabilă a autorului. Mai pe scurt, DE CITIT, nu doar pentru blonde!
