Editura Nemira ne anunţă apariţia unui volum din colecţia „111 cele mai frunoase poezii” scrise de Emil Brumaru. Bănuim că selecţia şi îngrijirea ediţiei (ca şi la volumul dedicat lui Nichita Stănescu) aparţin lui Felix Nicolau, o garanţie în plus că volumul va avea consistenţă. Pentru cine nu a făcut-o încă, de urgenţă prin librării şi cumpăraţi Emil Brumaru – „Rezervaţia de îngeri” (Editura Humanitas, 2013), o carte ce nu trebuie să vă lipsească din biblioteca voastră de poezie! Eu vă ofer, prieteni un poem al maestrului:
Balada crinilor care şi-au scris frumos
Trăia într-un oraş din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluş cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondenţă
Aveau cea mai naivă diligenţă!
Ei îşi tăiau cu zimţii de la timbre
Miresmele-ntre dânşii să le schimbe,
Poştaşi înflăcăraţi puneau ştampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însuşi directorul caleştilor!!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Şi astfel cei doi crini nu şi-au mai scris,
Poştaşii au murit, poşta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi poştalion…