Țara asta nu e schweitzer…
Peste numai câteva zile se vor împlini 5 ani de la moartea poetului Ion Nicolescu (19 ianuarie 1943 – 17 februarie 2012). Reprezentant de seamă al avangardei anilor ’70, buzoianul a fost și ultimul boem autentic al literaturii noastre, ignorat de autorități, ocolit de confrați, uitat de critici și de editori în ultimii, tragici, 20 de ani de viață. Citiți, prieteni, primele două și ultimele două versuri din Cîntul XXVI (volumul MIORITIADA, Ed. Cartea Românească, 1973):
țara asta nu e schweitzer și nici stînă fără cîini
dacă dai în ea cu noaptea la lumină ies români
………………………………………………………………………
numai țara ne mîngîie numai leagănul de sînge
maica noastră România care rîde și cînd plînge
(N.B. Am păstrat grafia și punctuația originale).
Să nu vă surprindă forța vizionară și puterea premonitorie a versurilor de mai sus, transferate, fascinant, în actualitate. Acestea sunt semnele inconfundabile ale geniului poetic. Și, acum, întrebare: va fi având țara asta, prin vremuri, și genii economice, tehnice, juridice, diplomatice, politice? Desigur că da, veți răspunde, corect. Și atunci, de ce le ignorăm, le ocolim, le uităm? De ce această tânără și, în felul ei, eroică generație protestatară este ținută departe de marile modele ale intelighenției românești? Noam Chomsky avertiza că una din pârghiile de manipulare specifice societății contemporane este ignoranța. Citez: ”Să ții poporul în ignoranță și să-i livrezi satisfacții ieftine dar numeroase. Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ideal pentru a tâmpi lumea și a o controla”. Aici ne aflăm? Mai e ceva de făcut? Țara noastră e un schweitzer, o stână fără câini? Politicienii dau găuri masive în cașcaval iar… câinii de pază ai democrației (jurnaliștii) s-au vândut, ori s-au tâmpit? Mai există un viitor colorat și curat, sau vom perpetua, la nesfârșit, prezentul acesta cenușiu și insalubru?
Cred că lumea civilizată are nevoie de o masivă Revoluție morală și socială. Cred că trebuie început de la Educație, de la reformularea unor Principii fundamentale, de la revigorarea celei mai generoase teze a tuturor religiilor: Iubirea aproapelui.
Puneți, mai tinerii mei concetățeni, această adevărată Revoluție deasupra inconsistenței și vulgarității unor simple nume proprii, fie ele Johannis, Dragnea, Tăriceanu, Băsescu, Ponta, Kovesi, Coldea, și vă promit că voi trăi suficient de mult încât să vă pot admira, liniștit, în toată splendoarea voastră!
Coperta 1 a volumului de versuri MIORITIADA – Ion Nicolescu, Editura Cartea Românească, 1973
Adi Pârvu 