Am cunoscut-o pe Ioana Ileana Şteţco în anul 2011, la Festivalul Internaţional de Poezie Sighetu Marmaţiei. Am constatat repede că avem mulţi prieteni comuni, dar mai ales afinităţi poetice care ne apropie. Am primit, cu bucurie (prin intermediul lui Ioan Es Pop, căruia-i şi mulţumesc) ultimul volum al doamnei Şteţco: „Şcoala de fete” (Editura Ethnologica, 2013), pe care vi-l recomand alături de o mai veche scriere a poetei, volumul „În doze suportabile, iubirea” (Editura Limes, 2011). Ioana Ileana Şteţco este o fiinţă discretă, care îşi trăieşte zilele şi îşi scrie versurile într-un mic apartament din Baia Mare. Despre calitatea specială a cărţilor ei de poezie criticul Gheorghe Grigurcu spune: „Aidoma oricărui autor autentic, poeta are aerul că nu s-ar putea mărturisi integral, lăsând mereu o marjă a nespusului. Un joc între parte şi întreg, între aproape şi departe, la urma urmei aidoma infinitului care constituie o metaforă naturală a transcendenţei.”
„Şcoala de fete”, coperta 1
Coperta 4, cu o întâmpinare a criticului Gheorghe Grigurcu
Un volum din 2011: „În doze suportabile, iubirea”
Coperta 4 a volumului „În doze suportabile…” şi 2 vorbe bune de la Gheorghe Pârja
„Păduri prietene”, poem al Ioanei Ileana Şteţco
Dedicaţie din 2011, când ne-am şi cunoscut
Adi Pârvu 