Ovidiu Pecican (n.1950) a lansat, recent, romanul „Noaptea soarelui răsare” (Editura Cartea Românească, 2014). După „Imberia” (2006) şi „Arhitecturi mesianice” (2012), acest al treilea volum al prozatorului pare a încheia un ciclu pe care criticul Gabriela Gheorghişor îl consideră menit „a configura o hartă relistă şi detaliată a Clujului” (România Literară, nr. 20, 9 mai 2014). În aceeaşi cronică, G. Gheorghişor, referindu-se la personajul central al romanului, spune: „Ovidiu Pecican reuşeşte să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la final, într-o lectură nu doar incitantă şi fermecătoare, ci şi instructivă, povestind despre căile de supravieţuire în „noaptea” totalitară.” Adaug la aceste citate finalul unei întâmpinări făcute romanului de Ion Mureşan, care spune că „Ovidiu Pecican a scris o carte pentru primul raft al prozei româneşti”. Recunosc, nu am citit această ultimă carte a lui Ovidiu Pecican, dar promit să o fac săptămâna viitoare. Haideţi, aşadar s-o citim împreună. Şi apoi, mai vorbim…
„Noaptea soarelui răsare” – ultima secvenţă a unei trilogii dedicată Clujului
Ovidiu Pecican, la o lansare
Ovidiu Pecican alături de Gabriela Lungu
Adi Pârvu 