Adrian Voicu, născut la poalele Nehoiului şi ajuns în proximitatea vârstei de 44 de ani, se bagă şi la croşetat versuri, după câteva volume de proză şi memorialistică. Volumul său, „Una pe inimă, una pe dos” (Editura Tracus Arte, 2014), este remarcabil mai ales prin candoarea versului rimat, prin pofta de a se juca cu vorbele şi sensurile mereu schimbătoare, prin catrenele parodice sau persiflante, prin naturaleţea naivă cu care-şi tratează trecutele, actualele ori viitoarele iubiri. Fost elev al Liceului Militar din Breaza şi student al Politehnicii bucureştene, Adrian Voicu pare a ne spune să nu-l prea luăm în serios ca poet. Dar noi îl luăm, măcar şi pentru faptul că el pare a fi un fel de pesonificare a bucuriei de a scrie, ceea ce nu-i deloc puţin lucru!
Pingback: Retrospecţie | Adrian Voicu