Emil Brumaru și sinceritatea manevrabilă

Numărul din 22 Aprilie 2016 al revistei ”România-Manolescu-Literară” se petinde a fi dublu (16-17), doar pentru că are 36 de pagini în loc de cele 28 uzuale. Mă rog, nu comentez, ba chiar, creștinește vorbind, înțeleg dorința directorului, directorului executiv și a redacturului șef de a-și ciocni în tihnă ouăle de Paști, de a-și savura mielul, drobul și stufatul fără grijile unei publicații atât de sofisticate…
Voi semnala doar faptul că, pe 4 din cele 8 pagini suplimentare se lăfăie o anchetă la care un număr de 14 scriitori răspund tulburătoarei provocări de a numi criticii literari care contează pentru ei, azi, când… ”Sita critică” a devenit atât de exigent-profesionistă. Comic, de n-ar fi trist, în subtitlul anchetei și-a băgat codița diavolească o grosolană greșeală de culegere: în loc de ”Numiți criticii literari care…” a apărut ”Nimiți criticii literari care…”. Având revista pe masă, și citind-o cot la cot cu Ioan Buduca, acesta a făcut, pe loc, inspirat și bine dispus, cuvenita corectură: ”Năimiți criticii literari care…” (vezi foto!).
Cei 14 scriitori ce s-au încumetat a răspunde, în scris) maladivei curiozități a redacției ”R.L.” sunt, în această ordine a ”intrării” la tipar: Emil Brumaru, Dumitru Crudu, Vasile Dan, Gellu Dorian, Marian Drăghici, Horia Gârbea, Ioan Groșan, Aurel Pantea, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Doina Ruști, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu și Florin Toma. Ultimul pe listă, dar, cu voia d-voastră cel dintâi, este (cine altul?!?) Gabriel Chifu, care abordează problema încă din editorial. Venerabilul și valorosul Emil Brumaru, atras (în opinia mea) în capcana sincerității manevrabile, își începe mărturia cu vorbele ”M-am hotărât destul de greu să răspund la ancheta României Literare”. Mai bine nu răspundeați, maestre! Pentru că, fatalmente, mărturia dvs. începe cu Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu, chestie pe care cineva a intuit-o și a exploatat-o la maximum. Încolo, lista de critici morți cărora le sunteți îndatorat nu mai folosește nimănui!
Pe total, din cei 14 repondenți, vreo 10 bagă cărbuni la greu în ”locomotivele” Manolescu, Ștefănescu, Voncu, Cristea, Cristea-Enache etc. Ceilalți, mai alunecoși, sau mai ezitanți, au evitat să dea nume și au teoretizat până ce (deocamdată!) au scăpat! Ideea generală ce se desprinde cu neabătută tărie este aceea care, după părerea mea, a și stat la baza desfășurării anchetei: băi, căcăcioșilor de scriitori, băgați-vă mințile-n cap și pupați tălpile criticilor, că dacă ei nu e, nimic nu e!!!
Bomboana pe tort (că e tort, nu colivă!) o pune poetul luminilor stinse, G.Chifu, să trăiți! El se ridică ferm, neîndurător, contra mincinoaselor ierarhizări feisbuciste, se supune numai criticilor care-l laudă la vedere, pe hârtie, și se înclină magistrului Niky Manolescu, cel întors (lacrimi de fericire, urale, aplauze îndelungate!), iată, la cronica literară magneficientă și inatacabilă.
În loc de Post Scriptum: celelalte 4 pagini suplimentare ale ”R.L.” nr.16-17 sunt dedicate unor subiecte cu efecte perverse, cum ar fi procesele civile din interiorul Uniunii Artiștilor Plastici (și acolo  e o gașcă de nesimțiți care vor să ia puterea!) sau cărților scrise de infractori prin pușcării (de capul vostru să fie, puciști nenorociți de la GR-USR!). Cam atât. Ce-o mai fi încolo, după Sfintele Paști, om vedea și-om comenta.

Iată, tragi-comic, o anchetă dedicată lui Manolescu debutează cu o impardonabilă greșeală de culegere în subtitlu…

Fostul vicepreședinte USR Gabriel Chifu, inițiatorul unei ”anchete” dedicate lui Nicolae Manolescu

Venerabilul Emil Brumaru a căzut în capcana sincerității manevrabile

Criticul Nicolae Manolescu, fostul peședinte al USR, s-a întors la critica literară. Foarte bine, are omul nevoie de bani: famelie mare, remunerație mică, după buget, coane Gabriel!

Publicitate