Mă numesc Georgel Ovidius Niminescu și sunt din Bobohalma de Jos, județul Mureș. Sau Alba? Sau Cluj? Nici eu nu mai știu, că se tot schimbă granițele, de ne-au zăpăcit complet. Oricum, din Bobohalma de Sus era tata, și el, cu 65 de ani în urmă, a coborât în Jos, după mama.
Am scris, în peste patruzeci de ani de activitate literar-artistică, 37 de volume de versuri (poeme de dragoste, filosofice, revoluționare, meditativ-elegiace etc.), 6 romane de dragoste (despre cele 6 neveste pe care le-am ținut) și 4 lucrări științifice în domeniu culiar-botanic (cu următoarele titluri: Să respectăm frunza de păpădie, Binefacerile leușteanului verde, Brânza afumată la coajă de brad și Sărmăluțe-n foi de viță).
Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu cotizația la zi și cu drept de vot. Veau să se știe că domnul Nicolae Manolescu nu mă cunoaște nici personal, nici impersonal (adică, prin valoarea operei mele). Nu mă cunosc nici domnii Gabriel Chifu, Varujan Vosganian, Alex Ștefănescu sau Răzvan Voncu. De fapt, cu deplină modestie, vă spun: nu prea mă cunoaște nimeni, ceea ce îmi dă deplina libertate de conștiință și de creație! Dacă am hotărât să compun această scrisoare este pentru că sunt revoltat de acțiunile destabilizatoare ale așa-zis-ului Grup pentru Reforma USR. Cine sunt membrii acestui grup și ce vor ei? Răspunsurile la aceste două întrebări sunt limpezi ca lumina ce ne vine, totuși, de la răsărit: o haită neagră de teroriști culturali care vor să dinamiteze Uniunea scriitoricească, la vârful ei, și să pună labele lor murdare pe ștampila și fondurile noastre! Poate aceste vorbe sună prea dur, dar cum altfel să caracterizezi niște mici borfași care nu recunosc monumentul critic al domnului Nicolae Manolescu, vizibil și de pe Lună, nu pot înțelege poetul luminilor minții care este Gabriel Chifu, nu acceptă universalitatea de Nobel a operei varujanian-vosganiene?
Și ce vor acești briganzi să pună în loc? Un prozator ce pretinde a fi trăit pe… Șoseaua Virtuții, dar scrie o carte a câinelui, un poet care, imediat după revoluție, recunoștea că a-nnebunit și-i pare rău și, cel mai agitat dintre ei, un tip căruia singurătatea îi vine de pe Facebook!
Eu, în tinerețe, am făcut o greșeală pe care vreau s-o mărturisesc aici. Am venit la București cu dorința să citesc în Cenaclul de Luni. În Gara de Nord m-am întâlnit cu un consătean, și văr de-al doilea, care vindea nuci la Matache. Ne-am pus la o bere-două. Ne-am îmbătat ca porcii. Am pierdut geanta cu manuscrisele, cu palinca și cu slănina pregătite pentru domnul Manolescu. O rătăcire temporară… nici nu mai știu cum m-am întors acasă! Dar astăzi, în deplină maturitate, astfel de erori sunt imposibile. Voi vota, mereu, fără ezitare cu cel mai iubit fiu al breslei, Nicolae Manolescu și cu echipa lui conducătoare. Voi recunoaște statutul, voi respecta cu sfințenie Decretul-lege 267/1949. Mai am un manuscris gata de tipar. Palincă și slană, slavă Domnului! La toamnă mă pensionez.
Trăiască Republica Populară Română!
Trăiască Marea Adunare Națională!
Trăiască Ministerul Artelor și Telecomunicațiilor!
Asum și semnez: G.O.Niminescu
Model exemplar de scrisoare deschisă publicată în R.L., pe stil copy-paste!
Aici, dincolo de acest gard, se coc scrisorile deschise adresate nu știm cui….
Crititcul Nicolae Manolescu, fostul peședinte al USR, cel care trebuie lăudat, adulat, votat cu orice preț!
Adi Pârvu 