Ofertă de pace în scandalul de la USR.
M-am tot gândit: dacă se va ajunge, într-un punct al spiralei proceselor dintre USR-Manolescu și USR-Teodorescu, și la acuzații de natură penală? De pildă, un grup de scriitori ar putea să înțeleagă că a fost înșelat când i s-a luat votul pe baza unei minciuni, cum ar putea fi considerată, desigur, interpretarea greșită a Art.85 din OG 26/2000. Adică, această interpretare ar putea fi considerată intenționat greșită! Prejudiciul reclamat ar fi, oare, numai unul de imagine? Dacă, în interiorul conducerii USR-Manolescu, ar fi cunoscute de un anume grup și prejudicii financiare aduse USR? Unde s-ar ajunge? Ne vom întreba dacă asta am vrut: ca Nicolae Manolescu, sau oameni apropiați lui să fie acuzați și de infracțiuni penale. Dar până acolo, e prea posibil ca instanța judecătorească, constatând anomalia unei Uniuni cu două conduceri ce-și revendică legitimitatea una împotriva alteia, să decidă blocarea conturilor USR până la o sentință definitivă. Nu s-ar mai putea plăti salariile. N-ar mai putea apare revistele. Blocajul ar putea dura luni de zile.
Situația ar deveni dramatică. Ar suferi, fără vină, mulți membri ai USR. Presiunea pe umerii lui Nicolae Manolescu ar deveni insuportabilă. Dar și pe umerii lui Cristian Teodorescu, președintele ales la Adunarea Generală Extraordinară din 19 martie 2016, ar putea apărea o presiune grea: hai, domnule, găsiți o ofertă de pace! Care ar putea fi aceea?
Retragerea lui Nicolae Manolescu, prin demisie.
Ar fi aceasta o propunere de pace, sau de război?
Nicolae Manolescu ar putea spune: aștept hotărârea definitivă și, dacă voi avea câștig de cauză, vă voi pune să plătiți daunele materiale aduse USR (blocarea conturilor). Războiul se va înteți și mai abitir. Atunci? Propunerea mea este, iată, următoarea: constituirea a două echipe de negociatori care să se întâlnească în scopul găsirii unor soluții de pace fără să fie sacrificată, în continuare, legalitatea. În fond, e clar ca bună ziua că Art.85 din OG 26/2000 nu se referă la persoane juridice de drept privat (cum e USR), ci la persoane juridice de drept public (cum e Academia). Dacă acest fapt flagrant-clar nu va putea fi asumat, cu toate consecințele derivate, de gruparea USR-Manolescu, negocierile nu vor putea începe. Și tare mi-e teamă că prestigiul USR se va face chiar praf și pulbere.
Ioan Buduca
Crititcul Nicolae Manolescu, fostul peședinte al USR, ar putea închide dispute printr-o demisie onorabilă. Aceasta este o ofetă de pace, sau una de război și mai aprig?
Adi Pârvu 