Buduca: Jurnalul unui dizident al USR (IV)

Din jurnalul unui dizident al USR (IV)

De când s-a umflat conflictul dintre USR-Manolescu și contestatarii săi, am avut multe prilejuri să stau de vorbă cu membri ai USR care ar fi vrut să înțeleagă de ce s-au încăierat aceste două tabere.
Întreb: n-a fost o transparență atât de bună la USR încât membrii săi să fie deja, pe deplin dumiriți? Nu. Nu despre transparență este vorba. E dificil de înțeles orice litigiu care cere, spre a-l înțelege, cunoștințe juridice mai puțin banale decât acelea care ne sunt suficiente pentru a traversa corect strada.
Și încă ceva, mult mai semnificativ: este o mentalitate general-scriitoricească (general-românească, de fapt) să vrem să înțelegem un conflict, orice conflict, în termen de interese personale.
Culmea este că acest fel de a înțelege conflictele ar fi la el acasă arunci când judecăm partidele politice (grupuri de interese). Numai că acolo unde ar fi normală analiza intereselor, noi ce facem? Cerem partidelor să respecte valori, doctrine, idei, idealuri morale. Nici un respect pentru interesele lor imediate. Nici o analiză de acest fel, așadar.
În chestiunea unei organizații nonguvernamentale cu mare putere simbolică și valorică (așa cum este USR), atunci când apare un conflict, nici gând să întrebăm ceva despre idei, idealuri, valori. Nu. Întrebăm despre interese și dacă ni se livrează o poveste despre niște interese, zicem: ”Aha, am înțeles!”.
Nu-i trece nimănui prin cap că s-ar putea ca povestea aia pe care vrem, greșit, să o prezinte partidele, ar putea fi reprezentată chiar aici, într-un conflict al unei asociații profesionale. Pe scurt, n-am găsit pe nimeni, vreme de doi ani, care să vrea să înțeleagă pe ce valori se bazează USR-Manolescu și pe ce valori (opuse) se bazează grupul contestatarilor.
Așa că, acum, dacă voi spune că USR-Manolescu se bazează pe valorile de tip feudal ale respectului pentru seniorul local, iar grupul contestatarior pe câteva valori ale statului de drept, nici dracu’ nu mă va auzi. Urechile noastre nu percep asemenea sunete. Prin urmare, nici măcar în șoaptă nu voi spune ce am spus că voi spune.
…………………………………………………………………………………………………….

Dar pot spune altceva (care poate ajunge la multe urechi): la USR-Manolescu au avut loc o serie de ilegalități, care sunt în curs de a fi cercetate de judecători, spre a stabili dacă, într-adevăr, sunt încălcări ale legii.
Dacă judecătorii vor hotărâ că nu sunt, nici Dracu’ Cel Surd nu-i va putea spăla de rușine pe contestatari.
Urechile (cele atente și mai puțin surde) se vor mira, însă, aflând că, înainte ca judecătorii să se pronunțe, președintele USR a hotărât să ia măsuri adminstrative drastice, ca și cum judecătorii s-ar fi pronunțat deja în favoare domniei sale.
Urechie cele ne-ab-surde vor auzi, și sunetul se va duce la creier: ”Măi, e ceva putred aici! De ce să te grăbești să pedepsești înainte de a afla de la instanță dacă ai dreptul acesta? Dacă judecătorii ar fi spus că nu au dreptate contestatrii tăi, ai fi putut trece la pedepsirea lor pentru terfelirea imaginii USR. Nicăieri, niciodată, în timpul unui litigiu, părțile aflate în conflict nu continuă să-și dea la gioale. Măcar atât am învățat și noi, creierele”.

Ioan Buduca