Scrisoare cu caracter public
către domnul Nicolae Manolescu
Domnule Manolescu
Mi s-a spus, în ultima vreme, că ați fi cam zaharisit. N-am putut să cred. N-am vrut să cred. M-ați convins, însă, d-voastră înșivă că e adevărat.
Ați declarat pentru publicația ”Ring” că al treilea mandat la conducerea Uniunii Scriitorilor din România nu e datorat ambiției personale de-a mai rămâne în funcție încă cinci ani (fie și cu o schimbare violantă a Statutului USR), ci doar faptului că n-ați avut cui lăsa Uniunea. ”Cui era să o las, lui Dan Mircea Cipariu? Doar nu mi-am pierdut mințile!”. Rezultă din întrebarea d-voastră (retorică, iată) că Mircea Cipariu era, în USR, prostănacul care era, în PSD, la un moment dat, Mircea Geoană. Mai rezultă (dacă această comparație ar fi refutabilă, și ar putea fi) că USR este un fel de regat, iar d-voastră, mai deștept decât Regele Lear (și decât Ion Iliescu) n-ați vrut să lăsați treburile regatului în mâini nepricepute.
Domnule Manolescu, v-ați gândit vreodată că, în fapt, USR nu este un regat și că d-voastră n-aveți nicio treabă cu voința membrilor USR de a-și alege un nou președinte, întocmai cum v-au ales și pe d-voastră, care n-ați fost lăsat în funcție de către predecesor?
Dacă v-ați gândit la această chichiță statutar-democratică, cum se face că n-ați găsit un moștenitor de… republică printre fidelii d-voastră? Nu era domnul Varujan Vosganian un astfel de moștenitor loial fostului președinte? Poate n-a dorit moștenirea din pricina unor… defecțiuni de imagine personală create domniei sale de DNA. Dar Gabriel Chifu, vicepreședintele d-voastră? Poate n-a dorit nici el… Dar domnul Nicolae Prelipceanu? Dar, Dumnezeule, chiar nu ați putut găsi printre cei 2.000 de membri ai USR un moștenitor care, în opinia d-voastră, să fie mai demn decât Dan Mircea Cipariu și mai cuceritor de voturi în alegerile pentru un nou președinte?
Domnule Manolescu, vedem că n-ați căutat. Dar, oare, n-ar trebui să fim orbi ca să nu vedem că moștenitorul era cea mai mică problemă a d-voastră, iar frica de moștenitor pare a fi fost cea mai mare? Așa rezultă din declarația gaga pe care ați dat-o publicației ”Ring”. Rezultă că ați dorit un moștenitor care să nu ceară audit financiar la USR și singurul pe care l-ați putut convinge să nu ceară așa ceva ați fost chiar d-voastră.
Domnule Manolescu
Ca un eventual consilier de comunicare (cum n-ați vrut să aveți) lăsați-mă să vă sugerez ca, la următoarele declarații, să țineți cont că, azi, comunicarea face imaginea mai mult decât faptele, căci faptele rareori ajung subiect de comunicare. Comunicarea are a fi publică, iar nu doar o afacere internă a USR, iar în public e normal să existe și câteva minți care vor înțelege ceea ce d-voastră ați vrea să rămână de neînțeles: faptul că niciodată n-ați fost ales rege peste scriitori, și următorul președinte USR ar fi fost în dreptul lui să fie ales fără amestecul expiratului președinte în desfășurarea legală a alegerilor.
Dar există în public și minți care s-ar putea întreba așa: ce frică vă mâna în luptă, căci pofta de putere și de confort vă era satisfăcută devreme ce, la ora aceea, erați ambasador la UNESCO, iar Ponta (care v-ar fi păstrat ambasador sine die) părea invincibil în ”ringul” politicii românești?
(Apropo: cum cum de a putut rata România atât de lamentabil dosarul ”Brâncuși” acolo, la UNESCO, în vremea misiunii d-voastră?)
Ioan Buduca
Crititcul Nicolae Manolescu, fostul peședinte al USR, cel care se află la originea scandalului din Uniune, pentru că a manevrat modificarea statului, obținând un al treilea mandat la șefia USR
Adi Pârvu 