Buduca: Jurnalul unui dizident al USR (III)

Din jurnalul unui dizident al USR (III)

Îmi imaginez situația pe care nu mi-o doresc, dar care, teoretico-juridic, e posibilă. Ba chiar probabilă. În două sensuri probabilă: 1) intră în logica probabilistică; 2) poate fi fi probată, deja, prin câteva fapte (care într-un proces s-ar transforma în probe). Îmi imaginez situația în care arestarea lui Nicolae Manolescu ar fi devenit deja o chestiune de timp (între condamnarea sa într-o primă instanță și așteptarea verdictului unei instanțe finale). În așteptarea acestei iminențe, ce aș face? Aș avea eu, oare, autoritatea să negociez cu adversarii săi o retragere a plângerilor lor (eventual, împreună cu Florin Iaru). Îmi imaginez acele negocieri:

adversarii i-ar cere domnului Nicolae Manolescu să recunoască, în public, că a subestimat într-un fel lipsit de onoare cultura juridică a adversarilor săi, mult superioară competențelor și resurselor juridice ale USR;
adversarii i-ar cere domnului Nicolae Manolescu să deplângă pubic faptul că a presupus că o anume valoare literară (mai puțin strălucitoare, după opinia sa) a acestor adversari i-ar fi privat și de drepturile lor decurgând din calitatea de membru al USR;
Adversarii i-ar cere domnului Nicolae Manolescu să recunoască în public că, din clipa în care a avut motivația judecătorească ce i-a parvenit la contestarea de către USR a dreptului acelor adversari de a convoca o Adunare Generală Extraordinară a USR, din clipa aceea domnul Manolescu nu mai avea cum să susțină cu bună credință în fața membrior USR că Uniunea nu se supune OG 26/2000, ci numai și numai Decretului-lege 267/1949, dat fiind că acea motivare judecătorească era întemeiată pe OG 26/2000.

După ce aceste cereri ale taberei adverse ar fi fost acceptate, cu siguranță că niciun adversar al domniei sale nu ar mai dori ca Nicolae Manolescu să-și scrie următoarea carte la pușcărie.

Negocierile s-ar încheia în favoarea domnului Nicolae Manolescu.

Așa îmi imaginez eu. Dar eu nu sunt trimis, acum, la niciun fel de negocieri. Și îmi mai pot imagina că dacă polemismul celor care îl apără, azi, pe Nicolae Manolescu va face și mai multe valuri murdare în jur, o să fie mult mai greu ca unul ca mine, care ține la domnul Nicolae Manolescu, să mai poată fi trimis, cândva, la astfel de negocieri. S-ar putea să nu fie niciun fel de negocieri…

Ioan Buduca