Cei 4 diplomaţi erau 3: Emil şi Andrei

Simţim un irepresibil sentiment de justificată şi înaltă mândrie patriotică văzând, cu ochii noştri pre-lăcrimaţi de emoţie pozitivă, cum diplomaţia românească se primeneşte din nou. Numele vehiculate, cu legitimă acoperire profesională şi cu înalt ataşament la valorile europene şi tranatlantice, ne fac încă o dată (Doamne, a câta oară?!?) mândri de a fi rumâni. Paris, Londra, Berlin, Washington D.C. – iată destinaţii cardinale cu semnificaţii profunde şi variate: cultural-istorice, economice, sportive, masonice, jamesbondice şi, mai ales, carieristic-limfatice! Andrei Pleşu, Emil Hurezeanu, George Maior, Adrian Cioroianu. Acestea sunt numele lor, fie în veci lăudate şi proslăvite! Adevăraţi înaintestătători, propovăduitori luminaţi ai lucrului bine făcut, ai devizei să trâiţi bine, ai principiului sărac, dar curat, ai liberalismului de esenţă blaga-gorghiană. Prieteni, acum putem răsufla uşuraţi: s-a mai confirmat încă o dată (dacă mai era nevoie) valabilitatea principiului fundamental conform căriua nimic nu se schimbă, totul se tansformă, Jana nu e moartă, Jana e di formă. De ce această postare, aici, pe un blog de literatură? Haida-de, păi toţi aceşti diplomaţi au fost, sunt şi vor rămâne, înainte de orice altceva, mari scriitori mioritici. Aferim!