Adina Kenereş. Cozonac. Transilvania

Nu numai o călătorie…

Stând la o masă, cu mai mulţi prieteni entuziasmaţi de cartea Adinei Kenereş (Cozonac. Transilvania – o călătorie, Editura Compania, 2015) am fost întrebat unde cred că se poate încadra această superbă scriere. Grea întrebare. Nici n-am putut găsi un răspuns imediat. Am recitit volumul şi am căutat, câteva zile la rând, un tipar literar în care să-l pot înghesui. În final, pentru mine, cheia textului a fost dată de aparent înşelătorul adagio din titlu – o călătorie. Adina Kenereş ne propune, în fapt, un eseu structurat pe o sumă de călătorii împletite într-un singur drum. Un eseu despre starea actuală a acestei ţări numită România şi despre inima ei care bate, de atâta amar de vreme, dincolo de păduri, în prejama izvoarelor şi în apropierea ruinelor Sarmisegetuzei.

Ar fi, întâi de toate, o călătorie interculturală. O franţuzoaică (Genevieve) îndrăgostită de un român (Mihai) ajuns la Paris după 1989, însoţită (ghidată) de o româncă (naratoarea, Adina?) fugită în Franţa înainte de 1989 şi, normal, amorezată de un francez (Sebastien), întreprind un scurt periplu prin România. Gene vrea să vadă pe viu locurile de unde se trage omul iubit, iar românca vrea să scrie, pentru secţiunea de gastronomie a revistei high-quality la care lucrează, un articol despre cozonacul transilvan – un fel de brioşă cu formă şi conţinut autohtone.

Dar călătoria aceasta devine şi una iniţiatică. Gene observă că nană Ană, gazda lor, e îmbrăcată cu o vestă tricotată din resturi, închisă cu nasturi negri, foarte asemănătoare cu portul bunicii sale din Vosges. Descoperă plante, arome, gusturi ce-i amintesc de copilărie. Cozonacul cu rahat, în secţiune, aduce cu o acuarelă de Klee, atâtea pastelări n-a mai văzut la o prăjitură. Românca se întoarce şi ea către obârşii, în Munţii Orăştiei, unde revede locuri şi retrăieşte senzaţii pe care le credea de mult uitate, ori, cel puţin pentru moment, nefolositoare.
Poate nu întâmplător, călătoria se desfăşoară în apropierea şi în timpul Sfintelor Paşti. Prilej şi pentru o a treia incursiune, de astă dată religioasă, cu accente creştin-ortodoxe. Gene, catolica, asistă la Deniile slujite la Biserica Sfântul Gheorghe şi se înfioară de sacrificiul Brâncovenilor. Gene, catolica, urmăreşte uimită prepararea şi coacerea cozonacilor, activităţi însoţite de rugăciuni şi închinări rituale. Gene, catolica, ia lumină şi cântă “Hristos a înviat din morţi” cot la cot cu enoriaşii unei minuscule biserici ortodoxe, într-un insignifiant sat transilvan. Creştinismul a pierdut, pe aceste meleaguri, orice urmă de schismă.
Mai descoperim şi o călătorie prin istoria noastră contemporană, relevând malformările şi traumele provocate de comunism asupra conştiinţei colective şi asupra sufletului naţional. Efectele sunt vizibile şi azi. Folosim cuvinte imposibil de tradus. Frica, în română, de optzeci de ani, e nedreptate, înjosire, umilire, renunţare, despărţire, pierdere, abandon, ruşine, căinţă, furie, sinucidere, crimă, victoria de oţel a răului asupra binelui. Unele personaje au păstrat demnitatea şi proprietatea valorilor autentice şi legale, altele au coborât în mocirla ideologiilor distructive. Şi totuşi, iată, sunt sortiţi să convieţuiască în numele unui destin naţional incontrolabil.
Una dintre călătoriile propuse de Adina Kenereş are şi concreteţea observaţiei turistice, de la Bucureştii contrariilor arhitecturale şi sociale, până la peisajul transilvan, unde amurgul e un basm viu ca un frison.
Toate drumurile împletite în carte sunt marcate cu borne absolut memorabile. Redau numai una dintre ele, aceea în care vecina de deasupra, o acritură bolşevică, aruncă în balconul Adinei punga plină cu gunoi. Franţuzoaica e şocată şi revoltată. Românca, ironică şi meticuloasă, inspectând resturile menajere, constată că nebuna a trecut pe ulei de măsline şi cafea Lavazza, pe biscuiţi britanici şi ciocolată nemţească, ia somnifere şi bea ceaiuri relaxante. Genial!
Mă abţin să povestesc finalul, lăsându-vă să-l descoperiţi şi să-l savuraţi singuri. Vă spun doar atât: Cozonacul de Transilvania, eroul acoperit de glorie pe meleaguri stranii şi îndepărtate, a ajuns pe masa redacţiei unei reviste pariziene, unde va fi evaluat de o expertă în delicatesuri.
Iată, am scris doar câteva rânduri despre volumul Adinei Kenereş, în opinia mea un eseu generat de naţionalismul lucid şi temperat al autoarei. O carte întrupată într-un limbaj direct şi eliberat de orice impurităţi, o capodoperă stilistică din categoria acelora cu care, Helas!, atât de rar ne răsfaţă proza noastră cea de toate zilele.