Poezie Vie la Galaţi. Silvia Bitere

Silvia Bitere, S-VIA Del Mar, Editura Grinta, 2015

„Poezia mea este o chestiune serioasă. La originea ei trăieşte veşnic fantezia, de unde nu-mi pot imagina dacă fantezia este sau nu şi ea serioasă, dar cu siguranţă este VIE!”
Cam de-aici, de la acest straniu avertisment cu care se deschide volumul Silviei Bitere cred că trebuie încercat a descifra din ce loc îşi porneşte şi în ce teritorii vrea să-şi ducă poeta cititorul. Textele, fără excepţie, debordează de o fantezie feroce, devoratoare, incontrolabilă. Femeie fiind, să-ţi deschizi volumul cu un “poem în cinstea bărbatului” nu este la îndemâna oricui! Mai ales dacă versurile se alcătuiesc într-o adevărată odă bahică dedicată omului beutor şi extractului din prune, fie el ţuiculiţă de Vâlcea, răchie de Piteşti sau pălincă de Maramu.
“cinste prunului şi omului/ care va şti să stoarcă din fruct esenţa/ şi va uda gâtul cu alcool pur/ parfumul nobil va ridica fustele/ celor mai rafinate doamne/ şi va fi o vreme când în ţinuturile astea omeneşti/ va fi pace/ belşug/ femei”
Silvia Bitere pare a fi blestemată (sau binecuvântată!) să scoată poezie din orice: din tristeţea lucrurilor, din ploaia aşezată în podul palmei, din viaţa lemnului reciclat, din pantofii cu toc ai vecinei de la doi, din fluturii condamnaţi să ajungă la goapa cu evantaie. Altfel spus, mai pe înţelesul limbajului poetic, tot ce contează este viaţa trepidând pe drumul imperfect al iubirii:
“plecăciune ţie drumeţule voi spune/ când ai ştiut să ceri să dai şi să ierţi/ cu sufletul apoi cu mintea/ fiecare iubire de om să ţi-o duci la gură/ s-o bei cu mine frăţeşte/ pe lumea asta nu există regrete.”
Da, pentru o astfel de chemare merită să renunţi la împachetatul sarmaleleor, să uiţi ciorba clocotind pe aragaz şi să dai fuga după ceva de scris, pentru a pune pe hârtie STAREA. Lăsând, aşadar, sarmalele şi ciorba neterminate, Silvia Bitere zice:
“căci în viaţa mea ar fi murit oameni fără mine/ de dragul meu/ şi copilul m-ar fi certat pentru poezie/ şi nu am vrut să mă certe nimeni pentru poezie.”
Nici nu te ceartă dimeni! Dimpotrivă, te admiră!
Adrian Pârvu. Galaţi, 28 martie 2015