Calafateanul Gabriel Chifu (n. 1954) este un scriitor consacrat prin operă, dar şi prin importantele funcţii administrative pe care le ocupă de ceva vreme (vicepreşedinte al USR şi director executiv al revistei România Literară – în ambele ipostaze secundul şi ajutorul de nădejde al Patriarhului, Preafericitului Nicolae Manolescu). A debutat ca poet cu volumul „Sălaş în inimă” (1976) şi ca prozator cu romanul „Unde se odihnesc vulturii” (1987). Bibliografia sa completă o găsiţi postată mai jos. Ultimul său roman, „Punct şi de la capăt” (Editura Polirom, 2013), a fost întâmpinat cu câteva salve de entuziasm slobozite din tunurile grele ale unor critici cu bătaie înaltă. Semnalul l-a dat, cum era şi firesc, domnul Manolescu, anunţând toată… lecturimea din ţară şi de peste hotare că ne aflăm, în sfârşit!, în faţa CAPODOPEREI. Am citit cartea (chiar de două ori, la viteze diferite) şi, mărturisesc, n-am căzut, din pat, în admiraţia generală. Am rămas pe scaun, cu sentimentul că Gabriel Chifu ne-a dat un roman BUN, cu o construcţie interesantă, în niciun caz originală, cu întoarcerea celor câteva personaje şi situaţii de viaţă înapoi, în timp, căutând izvoarele unor destine contorsionate. Alegând o perioadă istorică ofertantă (de la al doilea război mondial încoace, până aproape de zilele noastre) autorul pune în poveste toate ingredientele specifice „bucătăriei” politico-sociale autohtone, plus condimentul necesar şi suficient al triunghiului amoros în care femeia se „sfâşie” între bărbatul-înger şi bărbatul-diavol. Recomand această carte iubitorilor de proză românească, romanul fiind de referinţă pentru opera lui Gabriel Chifu, dar atrăgând atenţia că îl suspectez pe autor de a avea capacitatea să scrie, cândva, o adevărată capodoperă.