Catia Maxim filmează în „slow motion”

Nu cu multă vreme în urmă recomandam cartea Catiei Maxim „Îngerii din Moscopole”, volum care, gîndeam, va stârni (cel puţin) curiozitatea comunităţii armânilor trăitori în interiorul şi în afara graniţelor noastre. Cu bucurie constat că nu m-am înşelat nici în privinţa calităţlor strict literare ale acestei cărţi, pentru că, iată, Catia Maxim ne pune pe masa de lucru un roman de certă valoare: „slow motion” (Editura Tracus Arte, 2014). Lansată la Bookfest, cartea mi-a fost oferită de autoare ieri la prânz şi, harnic cum mă ştiţi, am citit-o din scoarţă-n scoarţă. Cu mare plăcere! Având, cu adevărat, o desfăşurare filmică (sunt sigur că se poate face un scenariu excepţional din el!), romanul urmăreşte în două planuri destrămarea unei familii bucureştene: soţul încurcat cu o mai tânără femeie, care-i face şi un copil, este incapabil să-şi părăsescă soţia şi să se racordeze la o (eventuală) nouă familie. Soţia, având ştiinţă de aventura convivului, se refugiază într-o iubire imaginară, fantastică şi misterioasă, derulată pe continentul african, în lumea plină de culoare, mirosuri şi gusturi exotice a Marocului. Acesta este registrul în care eu am înţeles cartea Catiei Maxim, căreia îi prevăd, în acord cu Cornelia Maria Savu, un destin literar remarcabil.