Ioana Dunea a debutat cu volumul „Literatura reideologizării – 1957-1064” (Editura Tracus Arte, 2012), carte nominalizată la pentru premiere la Gala Scriitorului Tânăr, secţiunea de critică. Anul acesta ea îşi face debutul în poezie, cu placheta de versuri indentificabilă după titlul „id” (Editura Charmides, 2014). Iată, cine a înţeles că acest blog este dedicat numai consacraţilor, se înşeală încă o dată. Recomand acest volum de debut pentru că poeta Ioana Dunea ştie să extragă şi să rafineze din (aparent) banalul cotidian secvenţele capabile să transceadă către zonele de sensibilitate lirică. Reproduc, ca… probă în instanţă, poemul „Poarta 4”: Visez/ cazemate năpădite de maci/ în care ecoul vocii mele de-atunci/ străveziu/ vine de-a dura, dilată/ culorile până la gri/ e sub pleoape,/ Bobiţa are încă toţi dinţii/ de lapte,/ aruncă-nspre mine o minge de puf/ uf/ am prins-o,/ o suspend în văzduh/ visez/ cazemate năpădite de maci,/ într-o goană zadarnică/ ecoul vocii mele de-atunci.