Gheorghe Iova translucid în transa lucidităţii

L-am întrebat (nu pentru a mă afla în treabă!) pe Gelu Iova, cu ceva vreme în urmă (mă! ce va? vreme?), să-mi zică de unde fac rost de ultima lui carte, „documentarea unei neînţelegeri” (Editura Charmides, 2013). Mi-a răspuns, pe un mesaj privat, lapidar: „Ţărmure”. Evident, nu l-am deranjat pe cunoscutul editor bistriţean pentru atâta lucru, ci am intrat la „Bastilia”, de unde am cumpărat (cu bucurie) volumul. Am citit cartea, în două sau trei rânduri, reluând unele pasaje (mai cu seamă poemele trecute prin repetate şi relevante forme de … textualizare), înţelegând unde bate bibicul (bi-bi-cool). Volumul conţine texte citite sau publicate, notiţe, adnotări, corespondenţă (mai ales cu Ion Lăcustă) şi inervenţii ale unor terţi asupra subiectului, acoperind perioada 1968-1975. Dacă Gelu Iova a fost sau nu „creierul textualismului” vă las să vă dumiriţi (miraţi) singuri. Eu vă ofer doar 2 scurte fragmente din carte. „Îmi povesteşti numai coşmaruri din somn. Ele sunt însă de interes secundar pentru tine, dar pentru mine! Cu tine mi-a plăcut totdeauna pentru că eşti franc după puteri şi cu tine reuşesc să trăiesc adevărate vizite în om. Hai să vorbim despre artă, lua-o-ar dracii s-o ia, că ea ne este mai scumpă.” (scrisoare Gelu Iova către Ion Lăcustă, datată 30 iulie 1970). „Cenaclul (Junimea – nota mea!) se ţinea la Clubul Universiţăţii (…) Veneau foarte puţini studenţi, iar organizarea lecturilor şi-o asumase Gheorghe Iova. El, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene şi Ioan Flora dominau şedinţele, alcătuiau un fel de grupare botezată Noii şi cam băgau spaima în cine nimerea la cenaclu, cu cunoştinţele lor teoretice scoase mai ales din ultimele demersuri ale structuralismului” (Ovidiu S. Crohmălniceanu, Amintiri de la Junimea”). Acestui text, într-o notă de subsol, Gelu Iova îi răspunde: „Dl. profesor Croh! Nu venise singur (la conducerea cenaclului – nota mea!), a fost ‘soţit, un semestru, de domnii Ion Rotaru şi N.Manolescu. Era după „tezele din iulie”; „teze” ca când careva era cu Luther (pe uşa de biserică, afişând ajunse cuvântător Alui Uşă de Biserică. În anul universitar 1970-1971, am condus singur, fără reprezentanţi a ai al ale, doar cu gânduri vorbe şi scris ce făceam grup de specializaţi în jam sessions”. Sunt sigur, citind „documentarea” lui Gheorghe Iova veţi constata, cu tristeţe, că din cei cinci mari scriitori (toţi născuţi în 1950: Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelcu şi Ioan Flora, patru (Nedelciu – d.1999, Flora – d.2005, Crăciun – d.2007 şi Ene – d.2010) nu mai sunt printre noi. Ca şi Ion Lăcustă (1948-2008), fie-le tuturor amintirea veşnică.