Pentru că s-a întâmplat să-l tot pomenesc zilele astea (numai de bine, desigur!) pe Lucian Vasilescu, iată o parodie inspirată de unul din minunatele poeme aşezate cu migală între coperţile volumului „Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară”. Am postat şi o scanare a poemul original, mergeţi de-l citiţi înainte, sau după lectura parodiei…
Spirt. Romanţa rachiului din splină
cântată cu sticla pe piept
Adrian Pârvu după Lucian Vasilescu
Mă uit prin sticla jumătate plină,
la viaţa voastră în pielea goală.
Am să trimit rachiul în splină:
o problemă mai mult decât mentală.
Du-te acasă, îmi şopteşte chelnăriţa
Căreia, cu nesaţ, i-aş sorbi guriţa.
Zorile, iată, vin zorile!
Nu văd, nu aud:
trombonul bate la masă viorile.
Sunt lucruri la care trudesc din greu.
Tu eşti de hârtie,
l-am împachetat pe Dumnezeu. Îngerii,
cu mucii pe piept, ca o miere,
ospătează din mine, eu le fac o plăcere.
Luaţi cât poftiţi, nu vedeţi cât mai este?
Să terminăm de două ori
această poveste.
Complectez cu atenţie
până ce pagina se goleşte,
picătură cu picătură,
noapte de noapte
cuvânt pe cuvânt…
E dimineaţă, în sfârşit dimineaţă.
Sorbitura cea de pe urmă
îmi face întuneric şi greaţă.
Îngerii, poeţii, sunt stropiţi cu noroi,
rămâneţi să ne clătinăm împreună, sau pe rând
şi ei rămân să se clatine cu noi, îngânând:
Viaţa e pe jumătate goală
şi sticla este, în aceeaşi măsură, plină.
Uite că nu vă dau socoteală
când trimit rachiul în splină!
Poemul parodiat (cu scuze pentru calitatea scanării)
Cu Lucian Vasilescu şi Mihai Gălăţanu, care mi-au făcut onoarea şi bucuria de a mă prezenta la lansarea volumului meu de debut
Lucian Vasilescu, dedicaţie pentru Sighetu Marmaţiei şi nemuritorul său Festival de Poezie
Adi Pârvu 