Nichita Danilov (n. 1952) este un autor dublat de o personalitate culturală care, evident, nu mai are nevoie de recomandarea mea. Asta nu mă împiedică să vă semnalez, prieteni mai tineri sau mai vârstnici, 2 cărţi apărute relativ recent pe care le consider LECTURI OBLIGATORII (s-ar putea ca unora să nu le placă această sintagmă, dar alta mai potrivită nu găsesc!). Încep cu volumul de versuri „Amurgul oraşelor” (Colecţia Antologia, Editura Tracus Arte, 2013) – o sumă de poeme exemplare, dintre care, iată, citez, „Poem în O” : Acum când sângele meu s-a preschimbat/ în apă vino să te scalzi seara/ la lumina astrelor pure pleoapele/ mele vor rămâne închise pe veci/ ca doi lotuşi calmi şi palizi / pe atât de negre pe atât de negre ape. O! Cea de-a doua carte pe care vă invit s-o citiţi este volumul „Portrete fără ramă” (Editura Tracus Arte, 2012), conţinând „tuşe” de memorialistică, de critică şi de analiză literară aşezate… pe pânză în culori vii sau estompate, cu umbre şi luminozităţi surprinzătoare, cu gravitate sau cu fină ironie, radical sau tandru. Câteva dintre portretele lui Danilov sunt memorabile prin acuitatea observaţiei, prin valoarea de mărturie literară şi prin limpezimea expresiei. Textele vibrante despre Virgil Nazilescu, Madi Marin, Nora Iuga, Alecu Paleologu, crochiurile care-i surprind pe Florin Iaru, Ion Mureşan, Lucian Vasilescu, Daniel Bănulescu, Ion Zubaşcu, Adrian Alui Gheorghe sau desenele ample imortalizând evenimente memorabile, cum a fost întâlnirea cu Evgheni Evtuşenko în casa lui Mircea Dinescu sunt doar câteva exemple de virtuozitate greu de egalat.