Stela Covaci despre cele 3 nopţi de coşmar ale lui Labiş

Stela Covaci, văduva poetului Aurel Covaci, este unul dintre puţinii oameni în viaţă care i-au fost foarte apropiaţi lui Nicolae Labiş. Mai mult deât atât, pare a fi singurul om care poate depune mărturie despre ultimele ore din viaţa poetului. Doamna Covaci este, fără rezerve şi fără ezitări (dar, din păcate şi lipsită de dovezi concrete) adepta teoriei că Labiş a fost asasinat de securitate. Pentru cei interesaţi de subiect recomand volumul „Nopţile de coşmar ale poetului Nicolae Labiş – 1956” (Editura Tracus Arte, 2011). Este vorba despre nopţile din 30 Noiembrie (Noaptea Sfântului Andrei), 2 decembrie (ziua de naşterea a poetului, împlinea 21 de ani) şi 9-10 Decembrie 1956, (noaptea accidentului fatal).Voluml conţine facsimile după ultimele manuscrise ale lui Labiş, precum şi după poeme dictate sau scrise împreună cu bunul său prieten Aurel Covaci. Pentru veridicitatea şi valoarea mărturiei domnei Stela Covaci redau acest scurt pasaj: „7 şi 8 decembrie – Se întoarce foarte târziu la locuinţa de pe strada Miletin 14 (unde era găzduit de Aurel Covaci – n.n.). Pe data de 8 mă întâlnesc cu el şi-mi cere cu împrumut suma de 5 lei, echivalentul a două pachete de ţigări „Carpaţi”(…) 9 decembrie – (…) Labiş cere permisiunea să comande o friptură, pe datorie, doamnei Candrea, responsabila restaurantului Casei Scriitorilor. (…) Doamna Mariana Sipoş îşi aduce aminte de acea seară, când Labiş i-a şoptit atât: „Hei, Mioriţo, habar n-ai! Nici nu-ţi închipui ce mi se pregăteşte…” Ce s-a întâmplat cu Nicolae Labiş după plecarea de la Casa Scriitorilor şi momentul cănd a fost acroşatde tramvai, în staţia de la Spitalul Colţea veţi citi singuri…