Poet, prozator, teoretician, eseist, critic, translator (mare cunoscător al poeziei italiene moderne), profesor: Marin Mincu (1944 – 2009). Vă recomand volumul de poeme postume „Dulce vorbi în somn!” (Editura Vinea, 2011), o carte excepţională atât pentru intensitatea poetică aflată între coperţile ei, cât şi pentru profesionalismul şi căldura (se simte!) cu care a fost redactată şi tipărită. Ediţia, îngrijită de Ştefania Mincu şi Nicolae Tzone, conţine poemele manuscrise sau dactilografiate găsite, după moartea poetului, între coperţile unui dosar pe care autorul scrisese, cu simplitate: MARIN MINCU – poezii inedite. Volumul este prefaţat de Octavian Soviany, şi are ataşate facsimile după filele de manuscris şi câteva imagini cu autorul aflat în ipostaze… lirice.
„Dulce vorbi în somn” – postumele lui Marin Mincu
Coperta dosarului în care au fost găsite manuscrisele
Manuscris
Dactilogramă
Marin Mincu şi Ştefania în anii ’80
Profesorul Marin Mincu, aşa cum şi-l amintesc ultimele generaţii de studenţi
Adi Pârvu 