Parodie tandră pentru întreg volumul „Pe prag (Vale-Deal)” publicat de Liviu Ioan Stoiciu la Editura Cartea Românescă (2010), o carte de poezie pe care, de altfel, o recomand din toată inima! Parodia sună cam aşa:
O vreme pe prag
Adrian Pârvu, după Liviu Ioan Stoiciu
azi mă duc la OP 13 să ridic un colet
sosit din viitorul sumbru, marfă ce va fi
păstrată în arhivele Securităţii, mi se spune. Te
sperie asta, Vale-Deal? Mă sperie. De mult
aşteptam veştile rele, apocalipsa de mâine…
Stau tăcut cu mine însumi, încruntat, eu nu
beau altceva decât neîmpliniri pline,
le ciocnesc şi le beau, crude, e ceva
ce mă nedreptăţeşte, până şi prostia voastră
mă scoate din minţi pentru că îmi seamănă
într-un fel, Vale-Deal. Nu înţeleg
de ce mai primesc pe blog toate mesajele
şi informaţiile împuţite trimise de generaţii
să-mi salute frumuseţea ofilită,
până şi gândul sinucigaş m-a abandonat…
Oare de ce rânjesc toţi cu subînţeles
că am rezistat în timp ispitei? Am 60, ori 61
de ani? Toţi pârliţii râd pe înfundate, toţi ăştia
care îşi dau între ei premii şi false onoruri… Dar
voi mai sta o vreme pe prag
să mai torn venin în urechile turnătorilor:
până şi demnitatea e trecătoare!
Volumul de versuri „Pe prag (Vale-Deal)”, una dintre cele mai bune cărţi de poezie apărute în 2010
Fluturaş la coperta 1, cu poza şi o scurtă bio-bibliografie a poetului
Ei, da! Un Liviu Ioan Stoiciu zâmbitor!
Adi Pârvu 