Prozatorul scenaristul şi autorul de teatru Ion Băieşu (1933 – 1992) a intrat, mai ales în ultimul deceniu, într-un nejustificat şi nedrept con de umbră. Piesele sale de teatru, câteva scenarii de film şi TV (ia ziceţi, pe bune, nu e ţara plină şi azi de… Tanţa şi Costel?), romanul „Balanţa” sau proze precum „Tristeţea vânzătoruşlui de sticle goale” sunt perfect actuale. Chiar dacă subiectele şi personajele lui Ion Băieşu sunt construite pe calapodul unei lumi dispărute (oare?!?), schemele psihologice, umorul subţire (de limbaj şi de situaţie) ori dimensiunea tragi-comică a unor fiinţe umane rămân perfect valabile pentru zilele noastre şi pentru zilele ce vor mai veni. Acestea sunt motivele pentru care vă invit să citiţi volumul „Ion Băieşu – Teatru” apărut la Editura Tracus Arte (2013), cu menţiunea că selecţia textelor, prefaţa şi tabelul cronologic de la sfârşitul cărţii sunt făcute de Radu Băieşu, fiul scriitorului.
Coperta 1 a volumului „Ion Băieşu – Teatru”
Coperta 4, cu o scurtă „prezentare” semnată de marele său prieten Fănuş Neagu
Ion Băieşu la maturitate
Adi Pârvu 