Vreau să ne fie clar de la bun început: Ioan Buduca nu scrie pentru noi! Nu scrie nici pentru un grup de iniţiaţi, de admiratori sau continuatori ai operei lui Rudolf Steiner. Nu scrie nici pentru a face prozelitism. Ioan Buduca scrie pentru a-şi organiza şi reorganiza propriile convingeri (sau îndoieli), pentru a demola şi a reclădi în forme din ce în ce mai subtile construcţii antroposofice complicate, surprinzătoare. În sfârşit, Ioan Buduca scrie pentru că simte nevoia irepresibilă de a aşterne pe hârtie lungile şi fascinantele peroraţii cu care îşi captivează (sau enervează!) prietenii ce stau să-l asculte. Cred că v-am dat suficiente argumente pentru a vă convinge să citiţi ultimele sale volume, „trase” la foc automat: „Principiul antropic” (Editura Tracus Arte, 2012) şi „Misterii” (Editura Charmides, 2013). Iar dacă mai e nevoie de un argument… textual, iată-l (citez din „Misteriile”): „De ce, în aceste douăzeci de secole (de la naşterea lui IIsus – nota mea), s-a pierdut sensul misterial al evenimentului Hristic şi s-a impus doar sensul său dogmatic? Era scris să fie aşa? Vechiul curent misterial al magilor (cunoaşterea stelară) şi vechiul izvor al inspiraţiei păstorilor (cunoaştera simţitoare a inimilor) aveau a-şi inversa polii: era necesară transformarea inspiraţiei mistice în cunoaştere temeinic raţională.”
Ioan Buduca, un adept al Antroposofiei şi un rafinat cunoscător al operei lui Rudolf Steiner.
„Principiul antropic” (Editura Tracus Arte, 2012)
„Misterii” (Editura Charmides, 2013) – coperta 1
„Misterii”, coperta 4
Dedicaţie pentru mine, pe o carte care mi l-a apropiat pe autor, schimbând… perspectivele
Dedicaţie pe volumul „Misterii”, la care cu umilinţă am cotribuit culegând (de plăcere) parte din texte şi dicutând îndelung, împreună cu Ioan Buduca şi cu soţia mea, Adela Pârvu, „cestiunile arzătoare” ale Antroposofiei
Adi Pârvu 