Reeditarea operei (cât ne-a rămas din ea…) lui Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzău, 1883-1923) este o sărbătoare în sine, în orice timp şi pentru orice iubitor de literatură. “URMUZ – Schiţe şi nuvele… aproape futuriste… (Editura Tracus Arte, 2012) este însă o ediţie aparte, îngrijită de Ion Pop, care oferă cititorului avizat un impecabil documentat studiu introductiv, precum şi note de subsol ample, captivante. Volumul mai beneficiază şi de un Cuvânt de încheiere semnat de Domenico Jacono (cercetător care a descoperit un manuscris inedit al lui Urmuz la Biblioteca Academiei din Bucureşti, precum şi de ilustraţii semante de Jules Perahim. Textele lui Urmuz cuprinse în volum sunt: După furtună, Ismail şi Turnavitu.Emil Gayk, Cotadi şi Dragomir, Pâlnia şi Stamate, Plecarea în străinătate, Algazy & Grummer, Fuchsiada, Puţină metafizică şi Astronomie. Profesorul Ion Pop mai oferă şi 3 Addende ce conţin cronici, însemnări şi ciorne răzleţe, corespondenţă şi un dosar biografic. O carte completă despre Urmuz, cel care a lăsat în urma lui, pentru eternitate (s-a sinucis împuşcându-se în cap, în noiembrie 1923, cadavrul său fiind găsit într-un boschet, la Şosea) atât de puţine texte. Asta pentru că manuscrisele urmuziene („un lădoi de 1 metru cub” plin cu texte literare şi partituri muzicale – cum mărturiseşte Saşa Pană) au avut o soartă la fel de tristă, dispărând fără urmă şi fără mari şanse de a mai fi găsite vreodată…
