Se împlinesc nişte ani (număr rotund dar confidenţial!) de când am debutat cu un poem în pagina literară a unei reviste mass-market (pe vremea aceea nu exista termenul, dar înţelegeţi voi ce vreau să zic!) alături de scriitorul Varujan Vosganian (nu ne interesează, pe acest blog, celelalte calificări sau calităţi ale domniei sale) şi de un oarecare c.daniel, pierdut, cum se vede, în negura vremilor! Considerând această aniversare un eveniment demn de semnalat îi urez colegului Vosganian viaţă literară lungă şi prodigioasă, sănătate, Paşte luminat şi Premiul Nobel pentru Literatură. Adu-l, maestre, în ţară, că pe Cărtărescu nu putem pune nicio bază!
Iată dovada! Varujan Vosganian şi Adrian Pârvu debutând cot la cot, în urmă cu un număr confidenţial de ani!
În numărul următor debutului, în aceeaşi revistă fără nume, eu am primit acest bonus!
Varujan Vosganian: „De unde-a mai apărut şi ăsta, să mor dacă ştiu cine e!”
Varujan Vosganian: „Măi băiete, vezi că mi-a intrat un pai în ochi!”
Varujan Vosganian: „Da’ dac-o fi adevărat?!? Sau e vreo glumă de 1 Aprilie trecut?!?”
Adi Pârvu 