“111 cele mai frumoase poezii” este volumul cu care Editura Nemira a înţeles să celebreze anul trecut împlinirea a 80 de ani de la naşterea şi a 30 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu. Este vorba despre o selecţie alcătuită de Felix Nicolau, care şi-a intitulat Cuvântul înainte “Nichita: poetul fără nume”, constatând corect că “spunem Eminescu, Arghezi, Blaga şi chiar Păunescu (aşa îndrăgit de cei cu nostalgii folkiste), dar este suficient să rostim Nichita. Prenumele, în acest caz, surclasează numele.” Felul în care este (ori trebuie să fie?) percepută poezia lui Nichita astăzi, în alt context social şi istoric decât acela în care s-a creat legenda “îngerului blond”, a constituit (bănuiesc) primul criteriu de alegere a poemelor intrate în sumarul cărţii. Felix Nicolau, atrăgându-ne atenţia (sau, dimpotrivă, constatând cu amărăciune!) că în vremurile noastre “poeţii nu mai au şansa de a vrăji popoare, aşa că se mulţumesc să se vrăjească… între ei” ne propune 111 poeme ce par a-l salva pe Nichita de spectrul ingrat al uitării. Recomand volumul mai cu seamă tinerilor ce vor să se apropie de poezia lui Nichita Stănescu cu precauţie, evitând abordările abrupte şi dificile.
Nichita, un poet căruia îi ajunge, şi pentru posteritate, prenumele
Coperta volumului de poeme selectate de Felix Nicolau şi tipărite la Editura Nemira
Coperta 4
Îngerii iubirii, sau Nichita şi Dora strălucind de fericire
Adi Pârvu 