Cornel Ivanciuc este bine cunoscut publicului românesc (şi nu numai!) ca un foarte bun ziarist de investigaţii. Articolele sale, publicate în revista Caţavencii (prin toate… metamorfozele onomastice şi patronale cunoscute – “Caţavencu” soţilor Irina şi Ovidiu Nacu, “Academia Caţavencu” sub acţionariatul redacţiei şi al lui Mircea Dinescu şi, azi, “Caţavencii” depinzând de propriile performanţe manageriale) au deranjat multă lume şi au scormonit multe afaceri necurate. De ceva vreme Cornel Ivanciuc este invitat şi la diferite posturi de televiziune, având mereu o opinie echilibrată şi fermă, întotdeauna bazată pe date sau documente, niciodată pe presupuneri sau supoziţii. La începutul acestui an Cornel Ivanciuc a publicat romanul “Stăpânul spaimei” (Editura Tracus Arte, ISBN 2013), o carte absolut fabuloasă despre care, vă asigur, se va vorbi încă multă vreme de aici înainte. În opinia mea este cel mai bun roman care a apărut în literature română în ultimul deceniu! Construcţia marqueziană a personajelor, lexicul extrem de bogat, readucând în circulaţie cuvinte şi expresii uitate sau pierdute, desfăşurarea geografică pe o arie (reală ori închipuită) greu de imaginat, dar mai ales trecerea şi întoarcerea, mereu surprinzătoare dar justificate, prin timpurile trecute, prezente sau viitoare sunt, cred suficiente argumente pentru a vă trimite să cumpăraţi şi să citiţi urgent “Stăpânul spaimei”. Închei oferindu-vă cel dintâi paragraf al cărţii şi întrebându-vă: cine este cititor pasionat poate renunţa la lectura unui roman care începe aşa?: “Pe cerul amurgului sângeriu zburau mii de cărţi, fâlfâind adânc şi rar din aripile ostenite. Erau volume grele, cu coperţi din lemn de chiparos îmbrăcate în piele de viţel, de pe care se şterseseră ornamentele şi titlurile, şi cărţulii strânse cu cheutori din argint sau ferecate în plăci din fildeş încrustat cu pietre scumpe, ca acelea pe care şi le ţin bogătanii la căpătâiul patului, pentru a alunga cu formulele magice pe care le conţin între paginile lor, strigoii singurătăţii.”

„Stăpânul spaimei” – cel mai bun roman românesc pe care l-am citit în ultimul deceniu. Credeţi-mă, ştiu ce spun!!!

Cornel Ivanciuc pe vremea Balurilor Academiei Caţavencu, atunci când, pentru o vreme a demisionat pentru a-şi rezolva acuzaţia de fost colaborator al securităţii (foto Mediafax)