Ioana Pârvulescu (n.1960, Braşov) a scris şi a publicat poezie şi proză, critică literară, eseistică, ba chiar şi o carte cu titlul “Intelectualii la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete” pe care nu am citit-o, dar sunt tentat s-o! Ce vă recomand aici este o carte pe care o vor lectura cu bucurie toţi cei care ar fi vrut să se nască acum două secole: “În intimitatea secolului 19 (ediţia a III-a), Editura Humanitas, 2013. În capitolul de deschidere autoarea face o afirmaţie care te pune serios pe gânduri: “…dacă un tânăr din secolul 21 cu mustaţa abia mijită s-ar întâlni cu un bărbat bătrân din secolul 19, cu barba albă, de patriarh, mult mai bătrân ar părea tânărul. Bătrânul cu barba albă ar fi plin de energie, de bucurie, ar palpita de idei şi de dorinţa de a-şi trăi viaţa, ca un tânăr iar cel de 20 de ani, de azi, ar fi lipsit de entuziasm, oboist, gata plictisit încă înainte de-a începe ceva.” Despre atmosfera şi unele personaje ale cărţii tot autoarea vorbea într-un interviu cam aşa: “Se pot închipui oamenii din această carte în România secolului 21? L-aş vedea perfect pe Maiorescu, atât de echilibrat, de raţional, de modern în toate privinţele, în Parlament, punându-i la punct pe toţi demagogii şi flecarii, propunând legi şi amendamente folositoare (…). L-aş vedea apoi pe neobositul Carol Davila scoţând iar la lumină medicina de astăzi. Le-aş vedea şi în secolul 21 pe doamnele din secolul 19 dedicându-se deplin unor cauze altruiste, cum numai ele ştiau s-o facă, rezolvând odată pentru totdeauna problema copiilor străzii, deschizând azile pentru bătrâni, cantine pentru săraci şi câte şi mai câte. L-aş vedea pe primarul Protopopescu-Pache rezolvând problema circulaţiei, a parcărilor, a murdăriei şi a gropilor din asfalt. Şi pe Caragiale l-aş vedea dând un nou volum de “Momente” de trei ori mai voluminous şi mai savuros decât cel din 1901, în care personaje să fim noi toţi.” Pentru mine cartea Ioanei Pârvulescu a fost ca o lecţie exemplară a nostalgiei perfect documentate.