Chimistul Ştefan Agopian şi pelicula de aur a memoriei

Prozatorul Ştefan Agopian (n.1947, Bucureşti) este bine instalat în conştiinţa iubitorilor de literatură, în istoria generaţiei sale, în caietele cronicarilor. “Tache de catifea” (1981), “Tobit” (1983), “Însemnări din Sodoma” (1993) sau “Republica pe eşafod” (2000) sunt numai câteva dintre cărţile sale care onorează rafturile oricărei biblioteci serioase. La începutul acestui an Editura Polirom i-a publicat un surprinzător volum memorialistic (mă feresc a-i zice “jurnal”, pentru că mai mult decât atât!): “Scriitor în comunism (nişte amintiri)”.

Copilăria trăită în gura Oborului (Calea Moşilor, străzile Ion Maiorescu, Vaselor, Pop de Băseşti, Căluşei, Horei, Iancu Căpitanu), apoi tinereţile cu obsesia harului de scriitor, maturitatea şi succesul, zbaterea din jungla literară, marea prietenie cu Nichita Stănescu sunt numai câteva din capitolele incitante ale cărţii. Scrise cu o ironie de marcă… înregistrată, fără patimi dar şi fără constrâgeri, cu sincerităţi dezarmante şi cu ştiinţa de a capta atenţia cititorului, amintirile lui Ştefan Agopian te fac părtaş la o viaţă trepidantă, cu bune şi rele, cu personaje-personalităţi unice. Volumul se găseşte în librăriile (cel puţin) bucureştene, aşa că daţi fuga la cumpărături!