Criticul şi istoricul literar Răzvan Voncu (n. 1969) ne surprinde cu un volum consistent intitulat “O istorie literară a vinului în România” (Editura Curtea Veche, 2013). Aşa cum ne avertizează însuşi autorul, cartea nu este nici o istorie literară din perspectivă vini-viticolă, dar nici o istorie a vinului din perspectivă literară. Dar ce este, atunci, te vei întreba pe bună dreptate. Răzvan Voncu a gândit-o şi scris-o ca pe “o incizie în straturile de contact ale civilizaţiei materiale cu cea spirituale, ale sacrului cu profanul, ale înălţării spirituale cu bolgiile viciului”. Evident pasionat de istoria podgoriilor noastre istorice (Panciu, Huşi, Cotnari, Jidvei), de strania aşezare a tuturor capitalelor noastre (Bucureşti, Iaşi, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Timişoara, Blaj) sau a marilor mănăstiri în centrul unor zone viticole valoroase, autorul caută urmele licorii lui Bacchus începând cu textile anitichităţii târzii şi terminând cu marii scriitori ai ultimelor decenii. Simpla listare a capitolelor cărţii vă va trezi, sunt sigur, interesul: Dionysos, cruciatul sau vinul medieval între kief şi agape; Cultură şi enologie în Evul Mediu; Emancipatre şi libertinaj în epoca postmodernă; Deschiderea către Europa şi pătrunderea altor culturi potatorice; O societate veselă: Junimea; Vinul simboliştilor. O controversă (nu doar) enologică; Vinul tradiţionaliştilor de la 1900; O nouă epocă de strălucire a vinului în literartură. Interbelicul; Vinul în literatutra din perioada comunistă; O podgorie în literatură: Drăgăşani.
Eu unul, mărturisesc că nu-mi aduc aminte să fi citit, în ultimul deceniu, cu mai mare bucurie o carte atât de… spumoasă, de bine documentată şi de atractiv scrisă decât “O istorie literară a vinului în România”.
O carte care se citeşte cu plăpcerea degustării unui vin nobil
Desigur, cu o onorantă dedicaţie…
Terasa „La Muzeu”, Răzvan Voncu alături de veşnic preocupatul Florin Iaru
Adi Pârvu 