Ţi se pare puţin lucru să debutezi în volum la vârsta de 59 de ani, adică atunci când poeţi din aceeaşi generaţie au o operă consolidată, au câştigat toate premiile posibile şi imposibile, sunt intraţi (vii sau morţi) în istoria literaturii, sunt pomeniţi prin manualele şcolare alternative, se uită la… tânăra generaţie cu îngădiunţă şi blândă superioritate? Ei bine, mie asta mi s-a cam întâmplat, deşi acum, gândindu-mă mai bine, pot spune cu mâna pe inimă că în literatură, ca şi în viaţă, nimic nu este chiar întâmplător! “Poetul, vărul şi poporul”, cartea cu care am debutat, este un volum care cristalizează un soi de… tinereţe lirică întârziată. L-am scris, adică, aşa cum l-aş fi scris în urmă cu 30-40 de ani: fără prejudecăţi, fără modele, fără frică şi fără speranţă. Publicarea manuscrisului (atenţie, pe cheltuiala şi riscul Editurii Tracus Arte!) a fost posibilă datorită susţinerii energice a câtorva oameni care i-au recunoscut imediat valoarea. Ei se numesc Paul Vinicius, Eugen Suciu, Marian Drăghici, Ioan Es Pop şi Cosmin Perţa (editorul de la Tracus). Le rămân, mereu, îndatorat. Cum îndatorat le rămân lui Ioan Groşan şi lui Goria Gârbea pentru bunele recomandări şi, evident, lui Ion Cristescu, patronul şi directorul Editurii Tracus Arte. Vreau să mai spun despre această primă carte a mea că aproape toate poemele aflate între coperţile ei au trecut cu succes, în repetate rânduri şi în varii ocazii, proba lecturii publice. În sfârşit, această scurtă prezentare nu se poate încheia fără o ultimă informaţie semnificativă: volumul a primit Premiul pentru debut la Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei – 2011 din partea unui juriu prezidat de venerabilui critic şi poet Gheorghe Grigurcu.

Coperta 2, cu scurte texte din reviste literare semnate de Geo Dumitrescu şi Alex Ştefănescu (anii 80).